Schiaparelli a început Săptămâna Modei de la Paris cu o prezentare care și-a dorit să continue esteica suprarealistă a acestei case de modă, dar care a generat o a devărată isterie în rândul publicului larg și sentimente diverse, mergând de la dezgust, inclusiv pentru estetica colecției până la revoltă împotriva mesajului transmis.

Dar care era mesajul?

În centrul iureșului au fost trei ținute care încorporează replici extrem de realiste ale unor capete de animale: un leopard de zăpadă, un leu și un lup. (Kylie Jenner i-a înnebunit pe fotografi purtând o versiune personalizată a rochiei cu cap de leu, chiar în primul rând, la prezentarea colecției.) Contextul, dacă dorim să ținem cont de el este că Elsa Schiaparelli a lăsat moșteniere brandului de modă care îi poartă numele o frumoasă tradiție a excentricității și „scandalului”. Desigenerul colecției controversate a Casei Schiaparelli este Daniel Roseberry care și-a luat drept sursă de inspirație pentru acest show prima parte din Divana Comedie a lui Dante, Infernul. Designerul a declarat că intenționează să ajungă la „Purgatoriu” și „Paradis” în colecțiile ulterioare. Irina Shayk a purtat o rochie neagră cu un cap de leu, iar Naomi Campbell a purtat o rochie decorată cu un cap de lup. Shalom Harlow, a purtat o rochie albă cu un cap de leopard, realizată după un design de arhivă din 1938.  Designerul Casei Schiaparelli, Daniel Roseberry, a declarat la momentul lansării colecției:

„(Trei) animale sculptate și brodate manual, celebrând gloria naturii și păzind femeia care o poartă. Leopardul, leul și lupoaica. Toate din Infernul lui Dante”.

Fiecare ținută din show conținea diverse șiretlicuri arhitecturale care să te trimită într-o lume infernală, într-un joc cromatic în care negrul și-a făcut de cap printre diverse tonuri de auriu, de la arămiu, la nuanțe solare. Dar foarte puțini au ținut cont de sursa declarată de designer drept inspirație pentru această colecție. Mesajul colecției a fost considerat cinic și de prost-gust, o promovare grosolană a vânătorii de trofee animale. Vorbind înaintea spectacolului, directorul de creație Daniel Roseberry a menționat că, în timp ce fondatorul casei, Elsa Schiaparelli, a lucrat cu artiști suprarealişti precum Salvador Dalí, trompe-l’oeil este mai literal în epoca rețelelor sociale.

„În 2023, suprarealismul stă în calitatea fotorealistă”, a spus el. „Am lucrat cu un artist din Israel care a sculptat manual aceste creaturi din spumă și rășină și apoi le-a acoperit cu blană artificială brodată din mătase și apoi totul a fost pictat manual.” „Nu am vrut să fie deloc literal: nu vom intra în cele nouă cercuri ale iadului și nu ne vom întâlni cu Satana la sfârșit. Nu asta e ideea. Dar este o poveste despre încercare, necaz, îndoială și care spune că trebuie să experimentezi toate acestea pentru a ajunge în Paradis”, a explicat designerul, asemănând aceste lucruri cu procesul lui creativ.

În spatele acestor spectacole de pe podium, Schiaparelli are o afacere de couture solidă și înfloritoare, care se adresează femeilor cu nevoi practice. Roseberry însuși a creat o multitudine de rochii de seară negre și jachete cu tipar clepsidră foarte potrivite pentru nevoile unei femei contemporane. Dincolo de show și de scandal rămâne întrebarea: cât de dispuși mai suntem la o interpretare onestă, realizată în contextul propus de diverși artiști? Nu sunt critic de modă, dar rochiile incriminate chiar NU sunt extraordinare, mie mi se pare că au un aer caraghios de costum de Halloween, ceea ce nu pot spune despre restul pieselor din colecție, fiindcă unele mi-au plăcut foarte mult. Dar nimeni nu a criticat rochiile în sine, ci mesajul lor. Ah, și nici nu a fost criticat faptul că aceste rochii nu se aliniază mesajului dorit de designer și exprimat explicit de el, la lansarea colecției, că nu sunt o interpretarea rafinată sau reușită a Infernului lui Dante. Nu, s-a comentat mesajul despre care comentatorii au spun că-i altul, nu acela declarat.  Și abia aici începe suprarealismul .

Leopardul, leul și lupoaica?

Legat de acele trei animale, leopardul, leul și lupoaica, din Infernul lui Dante, lucrurile nu sunt de deplin clare decât într-o singură prinvință. Și anume că acestea reprezintă vicii care blochează ascensiunea  proteagonistului spre mântuire. Altfel, deși semnificaţia alegorică a celor trei animale e indiscutabilă, este încă dezbătută. Leopardul, pentru blana sa pătată, cu reflexe jucăuşe, a fost echivalat cu “lussuria” (desfrîul); leul, pentru atitudinea sa îngîmfată, a fost descifrat prin “superbia” (aroganţă); lupoaica, pentru ţinuta ei costelivă, a fost citită ca o imagine de “avarizia” (zgîrcenie), sau de “cupidigia” (aviditate, foame de putere). O altă propunere de lectură este aceasta,  în context „istoric”, iar leopardul a fost înţeles ca alegoria Florenţei, care l-a izgonit pe Dante; leul ca imaginea Franţei care, prin armata lui Charles de Valois, a contribuit la exilarea lui Dante; iar lupoaica – animalul cel mai periculos dintre toate – este Roma, care prin Papa Bonifaciu al VIII-lea a orchestrat întreaga lovitură de stat, căreia Dante i-a căzut victimă. (Ce să facem, Dante nu a avut ocazia să-și lanseze Divina Comedia spunând explicit care-i este mesajul.) Vă las mai jos niste costume românești, ritualice, cu calităţi apotropaice. Sunt mai infernale și mai impresionante decât 30.000 de cristale Swarovski stacojii purtate de Doja Cat, ce credeți?